Experiența unui fost perfecționist

Pentru a putea înțelege ce înseamnă să fii perfecționist, avem nevoie de o definiție.

Perfecționismul este definit ca o urmărire a unor obiective nerealist de înalte, combinată cu o auto-depreciere puternică în caz de greșeli. Studiile anterioare arată că perfecționismul este legat de o varietate de tulburări mintale.

Dar ce înseamnă perfecționismul pentru omul care trăiește acest „stil de viață”? Bun, în primul rând nu toți oamenii perfecționiști știu că au această problemă. În general, acest lucru are un început sănătos, având obiective importante în viața noastră, dar, din momentul în care obiectivele devin nerealiste, trebuie să pășim înapoi. Pasul înapoi, în multe cazuri, este uitat. Aici ajungem la perfecționism. Vreau să înțelegeți că nu mă refer doar la situații precum un examen. Mă refer la simplul trai de zi cu zi. Adesea, oamenii cu perfecționism tânjesc după un singur drum care este perfect. În principiu, perfecționiștii vor să fie totul perfect. Logic, nu? Dar pentru a putea face totul perfect, este nevoie de multă energie, este obositor. Persoanele de acest tip de obicei nici nu realizează cât de epuizant este acest „lucru perfect”.

Vreau să vă povestesc experiența mea cu perfecționismul. De când mă știu, fac totul perfect: nu mă întârzii, nu lipsesc, nu plec mai repede decât trebuie, îmi fac toată treaba perfect. Dar adesea uit cine sunt, uit că ar trebui să îmi iau o mică pauză și să nu mă mai disprețuiesc dacă fac greșeli, uit că nimic nu este perfect, uit că este natural să facem greșeli. Mă afund în a face totul perfect. De ani de zile am avut numai note foarte bune. Dar, după un timp, realizez cât de fals este acest trai. Parcă aș cădea din avion, totul pare atât de clar. Durerile de cap zilnice își găsesc explicare, lipsa de oameni cinstiți se explică. Totul își găsește o explicare în momentul în care nu mă mai zbat să fie totul perfect, lucrurile merg de la sine.

Nu vreau să mă înțelegeți greșit, îmi este clar că toată viața mea am fugit după ceva ce nu există așa cum mi-l doresc eu. Nu există o lume perfectă. Oricât de mult ne-am zbate, oricât de perfecți am fi, nu există o lume perfectă, toți facem greșeli. Nu este relevant dacă cănile sunt aranjate într-o linie, cu mânerul în aceeași direcție. Nu este relevant dacă am făcut totul cât de repede am putut, pentru a fi perfecți. Trăim într-o lume în care până și lumea se schimbă, nu doar oamenii de pe ea.

Eu am avut mult de suferit din cauza perfecționismului. Nu numai că pierdusem fericirea din viața mea, dar pierdusem și acceptarea de a face greșeli. Înainte de lucrări, nu dormeam noaptea pentru a învăța și a avea note impecabile. Și da, nimic de zis, a funcționat, dar acum, sincer spus, nu mai am puterea de a nu dormi nopți întregi. Nu mai vreau să trăiesc viața în ritmul ăsta, ceea ce înseamnă un „stop”. Prin terapie am înțeles că este absolut normal să facem greșeli și, nu numai atât, este chiar dorit. Logic, nu ar trebui toți să facem aceleași greșeli, dar ar trebui ca din greșelile făcute să luăm ceva cu noi.

Revenind la perfecționism. Este greu să ieși din spirala de a face totul perfect. Dar, în multe momente, este mai ușor să nu trebuiască să fie totul perfect. Vorbesc din experiență.

Greșelile ar trebui percepute ca niște ajutoare. Abaterile de la drum ne lasă să vedem ce se află în jurul nostru. Ele ne arată că nu poate fi totul perfect. Ne abatem de la drum pentru a putea vedea lucruri frumoase, pentru a învăța ceva nou, pentru a înțelege ceva ce subconștientul nostru știe. Orice greșeală care apare în viața noastră are rolul de a ne arăta ceva. Așadar, este important să le facem pentru a putea avansa și a crește. Ele nu trebuie luate ca ceva rău, ci chiar ca ceva bun.

Mesajul pe care eu vreau să-l transmit este că, oricât de „non-perfectă” vi se pare o situație, la sfârșit veți putea ieși din ea. Dacă vreți să scăpați de perfecționism, este important să știți și să înțelegeți că există profesioniști care vă pot ajuta. Nu sunteți singuri.

Deci, dacă luați cu voi un lucru: Nu contează dacă ești perfect sau nu. Dacă vrei să te schimbi, nu ești singur și nici nu trebuie să fii.

Karla M.C.

 

Ce înseamnă scrisul pentru mine

Scrisul poate fi la fel de important precum mersul la antrenamente pentru creier. Scrisul este esențial pentru mine; am învățat să scriu despre ce gândesc, pentru că este metoda care funcționează cel mai bine pentru mine. A scrie este cea mai bună metodă de a-mi goli creierul. Este fascinant cât de mare este impactul pe care scrisul îl are asupra creierului.

Pentru a putea scrie, este important să nu folosești o mască; trebuie să fii autentic. Este interesant că, dacă scrii autentic, ai un efect minunat. A scrie este o formă prin care putem găsi răspunsuri la întrebările pe care ni le pune creierul. Ca om care a avut de luptat cu gândirea repetitivă, pot spune că este o soluție foarte bună pentru a nu mai gândi întruna despre orice. Scrisul este un mecanism prin care putem elibera stresul. Dacă totul este notat, nu mai simțim nevoia să ne gândim mereu la același lucru.

Pentru mine, este ca și cum aș povesti hârtiei totul, iar ea duce totul mai departe. Eu pot să gândesc mai departe. La început, scriam un text așa cum aș vorbi, scriam de parcă foaia mi-ar răspunde. Apoi am început să explic situația ca într-un documentar, de parcă cineva ar asculta. Și acum îmi notez idei scurte pentru toate gândurile mele, pentru a le lăsa pe foaie, dar să nu dureze prea mult.

Dar, gândul inițial la toate este să întreb „de ce?”. Este vorba despre a fi conștient de ceea ce se întâmplă.

 

 

 

Acceptarea greșelilor

Te trezești într-o dimineață și nu mai ai putere să te ridici, ai senzația că oricâtă energie ai pune în ceea ce faci, nu reușești nimic. Îți dai seama că, încercând să faci totul perfect, nu mai poți face nimic. Îți dai seama că tot timpul ai încercat să faci totul perfect. Te-ai păzit cât ai putut de greșeli. Nu ai făcut greșeli.
Și apoi, dintr-o dată, ai făcut o greșeală gigantică, o greșeală pe care ai făcut-o și nu o mai poți schimba. Ai făcut o greșeală și, inițial, te-ai speriat și erai 100% sigură că nu vei mai face greșeli niciodată.
Eu am ajuns în acel moment. Și în acel moment am înțeles că din orice greșeală poți învăța. Am învățat că nu există un „perfect”. Fiindcă eu, în viața mea, am fugit permanent după perfecționism.
Greșelile sunt atât de importante, ele sunt ca o abatere de la traseu, care te face să vezi ce se află în jurul tău. O greșeală îți poate arăta cât poți, unde se află limitele tale. O greșeală este ca o cheie pentru lacătul spre conștiență.
Este greu de acceptat că facem greșeli și că unele dintre ele nu se mai pot schimba. Dar acceptarea este un proces de lungă durată. Și ce este clar este că toți ar trebui să facem aceleași greșeli, pentru că nu toți avem de învățat aceleași lecții.
Cum fiecare om este individual, așa și lecțiile prin care trebuie să treacă sunt individuale.
Ar trebui să înțelegem că o greșeală, în majoritatea cazurilor, nu poate contrabalansa două decizii bune. Este frumos să vezi cum se schimbă omul când acceptă acest lucru.

 

 

Atacul de panică

Pentru a înțelege cu adevărat fenomenul atacului de panică, este esențial să începem cu o definiție clară. Atacurile de panică sunt episoade bruște de anxietate intensă care declanșează reacții fizice puternice și adesea copleșitoare, chiar și atunci când nu există un pericol real sau atunci când pericolul perceput este mult mai mic decât reacția corpului nostru. Aceste episoade sunt însoțite de simptome fizice, cum ar fi bătăi rapide ale inimii, respirație rapidă, senzație de sufocare, transpirație excesivă, tremur, amețeli sau chiar teama de a muri sau de a înnebuni. Atacurile de panică pot apărea în mod neașteptat sau pot fi declanșate de anumite situații, locuri sau gânduri. Deși acestea pot fi extrem de supărătoare și pot lăsa o persoană fără speranță, ele sunt, de obicei, temporare și nu indică un pericol real. Atacurile de panică sunt frecvente și pot surveni la orice vârstă, însă sunt mai des întâlnite începând cu sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei adulte. Deși mulți oameni consideră aceste episoade drept o manifestare a slăbiciunii, este important să înțelegem că nu este nimic rușinos în a experimenta un atac de panică. Ele nu sunt un semn de slăbiciune, ci un semnal pe care corpul nostru ni-l trimite pentru a ne atenționa că există o dezechilibru interior care necesită atenție.

 

În ciuda definiției clare, nu pot să nu mă gândesc la faptul că un atac de panică, deși înspăimântător, poate fi un semnal de alarmă extrem de important. Într-o lume în care trăim într-un ritm alert, fără a ne acorda timp pentru noi înșine sau pentru a reflecta asupra stării noastre emoționale și fizice, un atac de panică poate fi chiar o oportunitate de schimbare. Este, într-un fel, ultima restanță a corpului nostru, care ne strigă să ne oprim și să ne reevaluăm stilul de viață.

 

În majoritatea cazurilor, știm foarte bine că trăim într-un ritm greșit, cu mult stres, presiuni constante și lipsă de echilibru între muncă, relații și sănătatea noastră fizică și mentală. Deși suntem conștienți că acest stil de viață nu este unul sănătos, multe dintre noi alegem să ignorăm aceste semne până când corpul nu mai poate face față și ne trimite semnale prin intermediul unui atac de panică. De fapt, atacul de panică poate fi văzut ca un semnal de avertizare, un mod prin care corpul ne cere să facem o schimbare radicală.

 

Atacul de panică este un fenomen fascinant. În timpul unui astfel de atac, corpul nostru răspunde cu mecanisme care sunt destinate să ne protejeze în fața unui pericol real. În acel moment, creierul nostru trimite semnale către sistemul nervos, iar adrenalina și cortizonul sunt eliberate în sânge pentru a ne pregăti să luptăm sau să fugim. Aceste reacții sunt normale în fața unui pericol real, însă în cazul unui atac de panică, ele sunt declanșate de o amenințare care nu există în realitate. Este uimitor cum corpul nostru are capacitatea de a se auto-regla și de a ne proteja, chiar și atunci când pericolele sunt doar în mintea noastră.

 

De fapt, atunci când experimentezi un atac de panică, este ca și cum corpul tău îți spune: „Ceva nu este în regulă. Ceva trebuie să se schimbe!” Este un semnal extraordinar de alertă din partea organismului nostru. Însă, în loc să ne temem de aceste momente, poate ar trebui să le vedem ca pe un prilej de a reflecta asupra propriei noastre vieți. Poate că este timpul să ne oprim din goana continuă și să ne întrebăm: „Cum trăiesc eu cu adevărat? Ce anume nu funcționează pentru mine? Ce pot schimba pentru a mă simți mai bine și mai echilibrat?”

 

Așadar, dacă simți că se apropie un atac de panică, primul pas este să respiri adânc și să accepți că acest moment face parte dintr-un proces. Este normal să te simți pierdut sau copleșit, dar nu trebuie să te judeci. Acceptarea este cheia. Încearcă să înțelegi ce anume a declanșat acest atac și care este cauza reală a anxietății tale. De cele mai multe ori, atacul de panică nu este doar despre frica iminentă sau o teamă clară, ci despre acumularea unui stres continuu care trebuie eliberat. Îți va fi greu să te concentrezi asupra acestui lucru în mijlocul unui atac de panică, dar este important să îți aduci aminte de aceste cuvinte când totul va trece.

 

În cele din urmă, este esențial să înțelegi că atacul de panică este un semnal al corpului tău, nu un dușman. Este un semnal de autocunoaștere și schimbare. Poate că trebuie să înveți să îți gestionezi mai bine stresul, să îți oferi mai mult timp pentru relaxare sau să iei decizii care îți vor îmbunătăți viața. Schimbarea este un proces, iar atacurile de panică sunt doar un pas în acest drum. În loc să le respingi, încearcă să le privești ca pe o oportunitate de a-ți îmbunătăți starea generală de bine.

 

Frica 

Frica este una dintre cele mai vechi și puternice emoții pe care le experimentăm ca ființe umane. De-a lungul istoriei, frica a avut un rol important în supraviețuirea noastră, protejându-ne de pericole și amenințări externe. Totuși, în lumea modernă, frica poate căpăta forme mult mai subtile și mai complexe, care nu mai sunt legate de pericolele imediate, dar care pot influența în mod semnificativ modul în care trăim. Frica poate avea un impact considerabil asupra vieții noastre, dar în același timp, poate deveni o oportunitate de dezvoltare personală. Este esențial să învățăm cum să o înfruntăm și să o controlăm, nu să o lăsăm să ne controleze pe noi.

Frica poate apărea sub multe forme. Poate fi o teamă de a eșua, de a fi respins, de a nu fi suficient de bun sau chiar de necunoscut. De cele mai multe ori, frica ne paralizează, ne face să ne îndoim de noi înșine și să evităm situațiile care ne-ar putea aduce o schimbare pozitivă în viața noastră. De exemplu, atunci când dorim să facem o schimbare importantă în cariera noastră sau în viața personală, frica de necunoscut sau de eșec poate să ne oprească înainte de a încerca chiar. Aceasta ne poate bloca potențialul și ne poate împiedica să trăim viața la maximum.

Cu toate acestea, frica nu trebuie să fie văzută întotdeauna ca un inamic. De fapt, atunci când învățăm să o gestionăm corect, frica poate deveni o sursă de motivație și de creștere personală. Frica ne poate arăta ce ne dorim cu adevărat și ce ne stă în calea dezvoltării noastre. Ea poate deveni un semnal că trebuie să ieșim din zona noastră de confort și să ne confruntăm cu provocările care ne vor ajuta să devenim mai puternici și mai încrezători în propriile abilități.

Un prim pas important în înfruntarea fricii este să înțelegem de ce avem frică. De cele mai multe ori, fricile noastre sunt nejustificate sau exagerează pericolele reale. Mintea noastră poate crea scenarii catastrofale despre ce s-ar putea întâmpla dacă facem un anumit lucru, dar, în realitate, riscurile sunt adesea mult mai mici decât ne imaginăm. De exemplu, frica de a vorbi în public poate părea copleșitoare, dar odată ce începem să vorbim, observăm că nu suntem judecați așa cum ne imaginam. Acest lucru este valabil și pentru multe alte frici – ele pot părea mai mari în mintea noastră decât sunt în realitate.

Frica poate fi, de asemenea, un rezultat al unei percepții negative despre noi înșine. Teama de a fi respins sau de a nu fi suficient de bun poate proveni dintr-o autoevaluare severă. De multe ori, ne comparăm cu ceilalți și simțim că nu suntem la fel de capabili sau de încrezători, ceea ce naște teama de a nu îndeplini așteptările. În astfel de cazuri, este esențial să lucrăm asupra stimei noastre de sine și să înțelegem că nu există o măsură universală pentru succes sau fericire.

Pentru a înfrunta frica, este important să o descompunem în pași mici. Nu trebuie să încercăm să depășim o frică mare și imposibil de gestionat dintr-o dată. De exemplu, în loc să ne impunem să ținem un discurs în fața unei audiențe mari, putem începe prin a vorbi în fața unui grup mic sau a înregistra un discurs pentru a-l asculta mai târziu. Aceste pași mici ne permit să ne adaptăm treptat la situația care ne provoacă frică și să construim încredere în abilitățile noastre.

Un alt aspect important în înfruntarea fricii este să ne schimbăm modul în care gândim despre ea. În loc să o vedem ca pe un obstacol insurmontabil, putem să o privim ca pe o oportunitate de a învăța și de a crește. Frica ne poate oferi o lecție despre cine suntem cu adevărat și despre ceea ce suntem capabili să realizăm. Este un semnal că suntem pe cale să ieșim din zona noastră de confort și să facem progrese importante în viața noastră.

Atunci când înfruntăm fricile noastre și reușim să le depășim, simțim o satisfacție imensă și un sentiment de mândrie. Chiar dacă procesul poate fi dificil și incomod, la final, realizăm că am fost capabili să facem față acelor lucruri care ne speriau și că am devenit mai puternici în urma acelei experiențe. De fapt, fiecare frică înfruntată ne adaugă o nouă fărâmă de încredere în noi înșine și în abilitățile noastre. Această încredere se transformă într-o forță interioară care ne va ajuta să facem față și altor provocări care vor apărea în viața noastră.

În concluzie, frica face parte din natura umană, dar nu trebuie să lăsăm ca ea să ne controleze viața. Trebuie să învățăm să o înfruntăm, să o descompunem în pași mici și să ne schimbăm perspectiva asupra ei. Frica nu este un dușman de temut, ci o oportunitate de a învăța și de a crește. De fiecare dată când o înfruntăm și o depășim, simțim o satisfacție profundă și ne întărim încrederea în noi înșine. Așa cum un mușchi devine mai puternic prin exercițiu, și noi devenim mai puternici prin confruntarea și înfruntarea fricilor noastre.

 

Stres
Stresul este un fenomen omniprezent în societatea modernă, care afectează multe persoane. Acesta poate proveni din diferite surse, cum ar fi cerințele profesionale, relațiile personale sau grijile financiare. Deși stresul poate fi util în anumite situații pentru a ne motiva și a ne îmbunătăți performanța, stresul cronic poate avea efecte grave asupra sănătății noastre. În acest text, voi aborda impactul stresului asupra sănătății noastre, pericolele stresului pe termen lung și importanța prevenirii acestuia.

În primul rând, este important să înțelegem ce este stresul. Stresul este reacția fizică și emoțională a corpului la provocări sau amenințări. Această reacție poate fi atât de natură fizică, cât și psihică. Atunci când suntem stresați, corpul nostru eliberează hormoni precum adrenalina și cortizolul, care ne pun într-o stare de alertă. Pe termen scurt, acest lucru poate fi util, deoarece ne permite să răspundem rapid la pericole. Pe termen lung, însă, un exces de stres poate duce la o serie de probleme de sănătate.

Una dintre cele mai frecvente consecințe ale stresului cronic este afectarea sistemului imunitar. Studiile au arătat că persoanele care suferă de stres constant sunt mai susceptibile la infecții și boli. Acest lucru se datorează faptului că hormonii de stres pot afecta funcționarea celulelor imunitare și pot crește reacția inflamatorie din corp. Un sistem imunitar slăbit face mai dificilă apărarea împotriva bolilor, ceea ce poate duce la răceli, gripe și alte infecții mai frecvente.

În plus, stresul cronic poate duce și la boli psihice grave. Depresia și tulburările de anxietate sunt adesea însoțitorii stresului prelungit. Persoanele care suferă de stres pot avea dificultăți în a se concentra, în a lua decizii și în a-și reglementa emoțiile. Aceasta poate duce la un cerc vicios în care stresul agravează sănătatea mentală și, în același timp, sănătatea mentală proastă crește nivelul de stres. Este important să tratăm aceste simptome cu seriozitate și să căutăm ajutor la timp.

Un alt domeniu care este afectat semnificativ de stres este sănătatea cardiovasculară. Stresul cronic poate duce la hipertensiune arterială, tulburări de ritm cardiac și un risc crescut de boli de inimă. Corpul răspunde la stres activând sistemul cardiovascular, ceea ce duce la creșterea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale. Pe perioade lungi de timp, acest lucru poate duce la probleme cardiovasculare grave. Exercițiile fizice regulate, o alimentație sănătoasă și tehnicile de gestionare a stresului sunt esențiale pentru a reduce riscul de boli de inimă.

Pe lângă problemele fizice și psihice de sănătate, stresul poate influența și comportamentele oamenilor. Stresul poate duce la mecanisme nesănătoase de adaptare, cum ar fi mâncatul excesiv, consumul de alcool sau abuzul de substanțe. Aceste comportamente pot duce la alte probleme de sănătate și pot crește nivelul de stres. Este important să găsim modalități sănătoase de a face față stresului, cum ar fi sportul, meditația sau discuțiile cu prietenii și familia.

Prevenirea stresului este crucială pentru menținerea sănătății și bunăstării. Există diverse strategii pe care oamenii le pot aplica pentru a reduce stresul. Una dintre cele mai eficiente metode este activitatea fizică regulată. Sportul nu doar că ajută la menținerea unei condiții fizice bune, dar eliberează și endorfine, care acționează ca stimulente naturale pentru starea de bine. Chiar și 30 de minute de mișcare pe zi pot face o diferență semnificativă în nivelul de stres.

În plus, este important să menținem relații sănătoase. Suportul social poate juca un rol important în gestionarea stresului. Persoanele care au prieteni sau familie apropiată, cu care pot discuta, sunt adesea mai capabile să facă față stresului. Împărtășirea sentimentelor și experiențelor poate ajuta la reducerea presiunii emoționale și la obținerea unor perspective noi.

Tehnicile de relaxare, cum ar fi meditația, yoga sau exercițiile de respirație, pot fi, de asemenea, foarte utile. Aceste practici promovează conștientizarea și ajută la calmarea minții. Ele pot contribui la reglarea reacțiilor fizice și emoționale la stres și la promovarea unui sentiment de liniște interioară.

În concluzie, stresul poate avea un impact semnificativ asupra sănătății noastre. Pericolele stresului cronic sunt variate și includ atât afecțiuni fizice, cât și probleme psihice. De aceea, este esențial să recunoaștem stresul și să luăm măsuri proactive pentru a-l preveni. Prin adoptarea unor obiceiuri de viață sănătoase, sprijin social și tehnici de relaxare, putem crește rezistența la stres și putem construi un mod de viață sănătos.